Rezultatul consultării comunității psihologilor de către APR asupra “Legii Psihologului”

Asociația Psihologilor din România (APR) a luat la cunoștință despre proiectul de modificare a “legii psihologului” (Legea 213/2004), depus în Parlamentul României.

Înființată în 1964, Asociația Psihologilor din România (APR – www.apsi.ro) este cea mai veche și cea mai complexă organizație profesională a psihologilor din România, reunind membri individuali (studenți și specialiști), asociații profesionale și principalele asociații studențești (https://www.apsi.ro/asociatii-aderente/) și principalele facultăți/departamente de psihologie din țară (https://www.apsi.ro/universitati-facultati/). APR reprezintă psihologia românească în International Union of Psychological Science/IUPsyS (intrând în IUPsyS în 1966) și a contribuit decisiv la înființarea Colegiului Psihologilor din România (CPR), organizând, în condițiile legii 213/2004, Adunarea Constitutivă a acestei organizații.

În data de 11.04.2019 APR a demarat un proces de consultare a membrilor proprii asupra proiectului de “lege a psihologului”; membrii organizații au exprimat un singur punct de vedere din partea fiecărei organizații. Am acceptat reacții și de la nemembrii APR.

Punctele propuse comunității psihologilor de către APR și răspunsurile acesteia sunt descrise mai jos, în final acest punct de vedere fiind însușit de APR

(1) Vedem Colegiul Psihologilor din România (CPR) ca persoană de drept privat (chiar dacă de interes public – așa cum este acum) sau ca persoană de drept public (accentuând însă profilul profesional, nu funcționăresc – ex. după modelul Colegiului Medicilor)?

  • Răspuns APR: Ținând cont de relevanța socială a profesiei de psiholog, componenta publică trebuie să fie prezentă. Răspunsurile privind statutul de persoană de drept privat de interes public sau persoană de drept public înclină spre statutul de drept public, fără însă a fi consensual și/sau a avea o majoritatea foarte largă.

(2) Dorim ca CPR să reglementeze orice practică psihologică (așa cum face acum CPR și Colegiul Medicilor pentru medici) sau doar practica privată (excluzând, spre exemplu, psihologii salarizați în instituții publice)?

  • Răspuns APR: CPR trebuie să reglementeze omogen orice activitate de psihologie. Unele puncta de vedere minoritare au menționat doar practica privată, lăsând astfel ministerelor în colaborare cu APR rolul pentru activitatea psihologilor din sistemul public.

(3) Suntem de acord să conectăm profesia la standardele EFPA/EuroPsy (https://www.europsy.eu/)?

  • Răspuns APR: În baza unor răspunsuri aproape în unanimitate, APR consideră că profesia de psihologie din țară trebuie racordată cu cea europeană, prin standardele EFPA/Europsy. Asta mai ales în condițiile în care piața muncii europene se deschide astfel pentru psihologii din România. Racordarea trebuie însă făcută ținând cont și de specificul/experiența națională și pentru viitor, fără retroactivitate

(4) Dorim masteratul de psihologie (a) la intrarea în profesie sau (b) abia la obținerea unui statut de “autonom” (care va fi stabilit prin norme în cadrul CPR) sau nu-l dorim în asociere cu profesia de psiholog? Dacă da, cât de general sau specific să fie masteratul psihologic (ne putem orienta în răspuns în raport cu specializările actuale din CPR)?

  • Răspuns APR: În baza unor răspunsuri aproape în unanimitate, APR consideră masteratul fundamental pentru profesia de psiholog. Acest lucru se coroborează și cu punctul 3, și anume ancorarea la standardele EFPA/EuroPsy. Pozițiile sunt însă indecise dacă masteratul trebuie să condiționeze intrarea în profesie sau nivelul de autonom/specialist.

(5) Dorim în profesia de psiholog specializări mai largi sau specializări mai înguste?

  • Răspuns APR: În baza răspunsurilor primite, APR consideră că specializările din țară trebuie să corespundă cu cele din strainătate (mai ales europene – prin standardele EFPA). Acestea trebuie să fie suficient de largi pentru a permite supraviețuirea confortabilă pe piața muncii, dar suficient de înguste pentru a-și merita numele de specializare. Obținerea mai multor specializări din același domeniu trebuie simplificată, construindu-se pe o specializarea primară din domeniu.

(6) Acceptăm rolul particular/necesar al asociațiilor profesionale în formarea inițială în psihoterapie?

  • Răspuns APR: În baza unor răspunsuri aproape în unanimitate, răspunsul APR este DA. De asemenea, s-a adăugat majoritar rolul necesar al asociațiilor profesionale, alături de universități, în formarea continuă.

 

(7) Alte puncte de vedere/sugestii relationate cu (1) functionarea/dezvoltarea profesiei; (2) nevoile/interesele psihologului; (3) psihologia ca stiinta si (4) functionarea APR.

  • Răspuns APR: Dintre părerile exprimate, următoarele s-au regăsit la mai mulți dintre cei care s-au exprimat:
    • APR/CPR trebuie să fie mai active în a deschide noi piețe ale muncii pentru psihologi. Creșterea ponderii serviciilor către alți psihologi (ex. training) nu poate compensa pe scară largă veniturile din servicii directe către comunitate (trebuie evitat un astfel de sistem piramidal în profesie).
    • Nevoile de formare profesională inițială și continuă trebuie susținute prin mecanisme/politici ale APR/CPR, pentru a nu fi blocate de lipsa resurselor financiare necesare pregătirii profesionale. În acest context, mai specific, trebuie găsite spre exemplu mecanisme concrete care să ajute tinerii la debutul în profesie și este nevoie de ghiduri coerente de bune practici.
    • Birocrația instituțională/administrativă privind procedurile profesionale (ex. formare/certificare/acreditare/deschiderea unui cabinet, etc.) trebuie simplificată la maximum.
    • În psihologie, profesia (ex. ce/cum se face) este derivată din cercetarea științifică (adesea experimentală) din domeniu distilată apoi în practică, nu impusă/derivată direct din reglementări/legislație; legislația poate precizează mai ales cadrul de practică a profesiei, nu conținutul sau forma de organizare a acesteia (care trebuie doar recunoscută legal când corespunde cu practicile europene/internaționale). De aceea, modelul de organizare – așa cum este de altfel în toată lumea – trebuie să fie similar profesiilor cu un profil asemănător în ceea ce privește legătura dintre știința-practică (ex. medicina/inginerie).
    • Trebuie luată o atitudine instituțională asupra pseudoștiinței/pseudopsihologiei și șarlataniei în domeniu, pentru protecția comunității psihologilor și a societății.

 

Răspunsurile concrete au fost oferite de:

Asociația de Psihoterapii Cognitive și Comportamentale din România

Asociația de Psihologie Industrială și Organizațională

Asociatia de Psihoterapie Integrativa si Psihologie Clinica

Asociația Institutul de Sexologie

Societatea de Psihologie Militară

Societatea de Psihoterapie Experiențială Română

Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași (psihologie)

Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (psihologie)

Universitatea de Vest din Timișoara (psihologie)

Universitatea din București (psihologie – Școala Doctorală)

Universitatea de Medicina, Farmacie, Științe și Tehnologie din Târgu-Mureș (psihologie- Departamentul de Consiliere, Formare Profesională și Informare Studenți)

Universitatea Ovidius din Constanța (psihologie)

Universitatea Spiru Haret din Brașov (psihologie)

Membrii individuali și psihologi neafiliați APR